Monte Carlo, de pe mare

Am ramas datoare cu portia de poze din ultima zi. Ieri seara am ajuns inapoi acasa, am dormit vreo 12 ore si inca ma simt obosita. Nici nu ma mir, pentru ca in tot anul nu am facut atata miscare ca si in saptamanile trecute.

Am mers cu masina de la Sanremo la Bordighera (12 km), de unde ne`am luat barca cu motor. Cipri deja manevra barca fara probleme, a scos`o dintre celelalte ambarcatiuni din jur de parca scotea masina din parcare. La un moment dat am tras in port la Menton si am pus si motorina, ni s`a parut super funny, ca la un peco, pe apa.

Cea mai spectaculoasa imagine a fost a Muzeului Oceanografic din Monte Carlo.

Si una mai in detaliu.

Granita dintre Italia si Franta, Ventimiglia este ultima localitate din Italia si Menton prima din Franta. Nu stiu de ce, dar ne asteptam sa vedem si o baliza cu un stegulet undeva in dreptul liniei imaginare.

Trecand de Monte Carlo am vazut o vila dotata cu propria grota.

Dupa ce am alimentat barca am mancat o inghetata, Magnum Gold. Chiar era poleita cu un strat auriu!

Cipri a spus ca navigatul i s`a parut usor, ca si cum ai conduce o masina, diferenta e ca aici “aluneci”. In rest simti motorul si valurile si e foarte placut. In rest poti sa te duci pe unde ai chef, doar sa te tii la 200 de metri de mal si sa nu tragi la tarm decat in porturi. Noi am fost in miscare, am aruncat ancora unde am prins apa mica, adancime 20 de metri ca sa facem o pauza. Cand stai pe loc e destul de neplacut, te leagana si poti ameti. Pe mine ma lua somnul. Cred ca in cel mai rau caz iti vine sa vomiti. Cand mergi nu e nici o problema. Din cauza ca eram destul de in larg nu am sarit sa innot asa ca mi`am facut un bronz de toata frumusetea. Imi vine sa`mi dau jos pielea de pe mine in momentul asta si sa o imbrac mai incolo, iarna de exemplu, cand arat ca si cineva din Twilight.

Ei bine, cu aceasta postare inchei seria Luna de Miere, care desi nu a tinut literalemente o luna, s`a apropiat. De luni ma intorc la servici si pana atunci ma relaxez si stau in casa, protejata de lumea din exterior, nu vreau sa`mi prelungesc degeaba depresia de post-concediu si mai ales, intoarcere in Romania.