My trip to London

Am revenit cu postari dupa o scurta absenta, am fost plecata la Londra, pentru o conferinta, in interes de serviciu. In timpul liber (dupamasa, seara) m`am plimbat si am vazut o serie de locuri importante. Dar sa o luam de la inceput. Am zburat cu Malev de la Budapesta. Mi`a placut foarte mult senzatia de zbor si peisajul superb pe care l`am vazut cand s`a ridicat deasupra norilor: cer albastru si o intindere alba care puteai crede ca e zapada.

Punctele de pe imagine sunt cristale de gheata, la 12.000m erau -51 grade C.

In Londra primul lucru cu care a trebuit sa ma obisnuiesc a fost sa ma uit in directia opusa cand trec strada. La trecerea de pietoni scria pe asfalt: Look Right sau Look Left, in functie de caz, ceea ce e mai mult decat util pentru turisti, ca in mod normal m`as uita in directia pe care eu o consider normala. Am stat in zona Westminster, centrul de conferinte era la 10 minute de mers pe jos pe Victoria Street.

Vremea a fost infecta, noros si intunecat tot timpul, batea si vantul… Eu inghetam de frig imbracata destul de bine, cu cizme, pantaloni, jacheta, tot tacamul, mai vedeam altii care faceau jogging in maneca scurta si dardaiam si mai tare. Seara cand am aterizat am vazut`o pe una in rochie de vara si flip flops, asa ca probabil la ei nori si 13-14 grade e cald?

La hotel micul dejun era English sau Continental. N`am mancat English Breakfast (fasole, ou ochi cu sunca prajita, etc) pentru ca mi se pare prea greu la stomac sa`mi incep asa ziua drept urmare am ales Continental Breakfast, adica ce intelegem noi prin mic dejun (paine, unt, mezel, lapte cu cereale sau ceai si altele). Interesant sistemul la baie, de la un robinet dadeam drumul la apa, de la altul reglam temperatura (de la 28 la 48 de grade C). Am profitat de faptul ca aveam cada pentru a face o baie fierbinte ca`mi intrase frigul si umezeala in oase.

Conferinta a fost interesanta, a fost si foarte instructiva si informal, au fost discutii intre CEO ale celor mai mari companii low-cost purate atat de lejer, cu argumente, glume si explicatii, nici n`am simtit cum a trecut timpul.

Dupamesele si serile m`am plimbat cu harta in mana si multumita lui World of Warcraft, am o orientare chiar buna pe harta. Mi`au placut la nebunie cladirile specifice, florile care nu lipseau de nicaieri si atmosfera calma.

Pe o strada in spate la Westminster Abbey.

Casele nu prea au perdele; si din autobuz cand am venit de la aeroport in centru am trecut prin cateva cartiere rezidentiale si vedeam oamenii seara la masa, la TV, computer.

Cand nu exista inca iluminatul stradal oamenii bogati aveau angajati care purtau torta pe strada, in fata lor. In acele conuri de fier forjat se stingea torta.

Pe la 1800 s`a introdus o noua taxa pe numarul de ferestre, care era urturatoare, asftel incat oamenii au inceput sa`si zideasca ferestrele pentru a nu plati, de unde vine si expresia “daylight robbery”.

Victoria Tower, unde sunt tinute documentele parlamentului. Cand parlamentul este in sesiune, steagul de pe turn se inalta.

Big Ben este de fapt numele clopotului, nu al turnului propriu zis.

Buckhingham Palace si celebrii soldati care nu zambesc. Era plin de lume, multi asiatici, printre care si o tipa costumata, din pacate am facut poza cu zoom si nu se vede prea bine, Toata era in volanase, dantelutze, am mai vazut si alti oameni incercand mai discret sa ii faca o poza.

Am prins un fel de schimbare de garda, cred ca ceva mai mic, pentru ca era un anunt “No change of guards today”.

O cladire care face un contrast interesant cu cele 2 cladiri moderne de langa ea. Mi`a placut foarte mult si am trecut pe langa ea de N ori, tot sperand ca poate-poate iese soarele si ii fac o poza mai buna. N`a fost sa fie, vremea tot asa infecta a ramas.

Westminster Abbey, unde se incoroneaza regii si reginele Angliei si sunt inmormantate ramasitele lui Newton, Darwin.

De la Big Ben am traversat Westminster Bridge pe cealalta parte a Tamisei unde se gaseste The London Eye (roata mare), m`am intors pe alt pod si am vrut sa ajung si pe 10 Downing Street.

Am umblat prea departe si nu am observat din prima ca strada era blocata cu gard metalic si pazita de politie dar nu`i bai, ca am ajuns exact la Trafalgar Square, unde se gaseste coloana lui Nelson. Imi place cum a iesit cerul in poza asta.

Si o imagine a strazii pe care am venit si pe care m`am si intors.

Cabinele telefonice nelipsite care fac farmecul orasului.

Se facuse deja intuneric dar ma si dureau picioarele asa ca m`am oprit la un Starbucks aproape de hotel pentru un blueberry muffin si o ciocolata calda. Ca sa fiu gay, cum zice Zoso,  mi`am butonat iPhone`ul, oricum mare branza, 99% din oamenii de pe strada cu casti in urechi aveau iPod, iPhone, etc. Pauza asta mi`a facut un mare rau, cand m`am ridicat in picioare chiar ca simteam ca`mi ard talpile. Toate traseele, culminand cu asta ultimul (Hotel-poduri, Trafalgar Square, Victoria Street, inapoi hotel) au fost facute in superbele mele cizme cu toc bej-caramel (trebuie sa arat bine, normal) si am facut asa niste basici ca am avut impresia ca vor iesi ceva aliens din umflaturile alea. Partea si mai rea a fost cand le`am spart si le`am dezinfectat cu unul din parfumurile mele preferate, Gucci-Envy Me ca alt alcool nu aveam la innemana. Nu am fost niciodata buna la primul-ajutor.

Asta a fost seara celei de`a 2`a zi. Ca sa nu mai am senzatia ca ma arde in carne vie m`am uitat la TV la niste emisiuni englezesti total tampite, una cu fetele gravide  de 15-16 ani ale unor mame care le`au nascut tot la varsta aia si culmea ca totul era OK desi si mama si fiica nu aveau nici o educatie peste liceu, nu aveau sot/prieten si isi cam tarau zilele din cauza banilor. Plus ca erau urate cu spume. Alta emisiune a fost despre niste femei pe la 50-60 de ani care erau stresate de cate butoane are masina de spalat, microundele, etc.

Desi am sperat ca maine cea mai lunga distanta de mers pe jos va fi reprezentata de cei 300 de metri pana la Victoria Station si eventual un pic de tot prin aeroportul Gatwick m`am inselat: am umblat prin aeroport de m`a luat naiba si nici nu m`au mai durut talpile ca am fost prea fascinata de magazine.

Zborul inapoi a fost placut, pentru ca nu mai mancasem nimic de la muffin`ul de la Starbucks, adica de vreo 18 ore, am devorat tot ce am primit (lasagna cu cascaval, pasta de rosii si carne, chifla, alta briosa, dulceata de caise) si am baut si 2 pahare de vin ca tot ma simteam bine, am ascultat muzica si am vazut Google Maps, live!

Acuma asa ma simt parca am mai avut o saptamana concediu. He he!