Nu dati prostii la copii! 31 iulie, 2008
Posted by thcgirl77 in ma gandesc....Tags: copii, mancare
trackback
Pornind de la acest articol al Denisucai m`am gandit sa analizez un pic problema legata de alimentatia copiilor. Rezumat pentru cine ii este lene sa dea click pe link: Pana la urma se va continua vanzarea produselor de tip fast-food in incinta scolilor.
Serios, mi`e mila de copii din ziua de azi, sunt asa bombardati din toate partile de tot felul de mizerii, ba ii plesneste un Fornetti peste ochi, ba o shaorma unsuroasa fuge dupa ei, mai iese o punga cu bomboane-jeleu dintr`un tufis si ii fugareste. Cand eram eu copil nu erau chiar atat de multe tentatii.
Mi se pare cel putin idioata gandirea unui copil cu bani de buzunar care prefera sa`i cheltuie pe mancare sau sucuri. Si eu am fost copil, am avut bani de buzunar dar nu`mi luam mancare de ei, in nici un caz dulciuri si lucruri unsuroase de la chioscul scolii. Ce sa fiu fraiera sa dau banii pe mancare cand imi puteam cumpara cate o revista, un joc, ceva de imbracat? Aveam o bunatate de sandwich facut de mama si`l mancam pe ala, era mai bun decat orice si de mica am fost invatata cu mancare gatita in casa si cu fructe si legume proaspete.
Un lucru gresit mi se pare sa`i dai copilului dulciuri ca si rasplata, consolare, ca sa taca naibii din gura, ca sa se duca in camera lui sa rontaie o ciocolata cand tu ai chef sa te uiti la TV in liniste, etc. Vine copilul cu 10 la matematica, “Good boy, have a cookie!”. E copilul suparat ca a cazut de pe bicicleta si are un genunchi spart? Ia niste bomboane ca trece. Plange fara motiv si e enervant? Niste caramele lipicioase rezolva situatia, asa si mananca si tace in acelasi timp. Si asa mancarea nu se mai percepe ca o necesitate, in fond mancam ca sa traim, nu invers. El percepe mancarea ca o rasplata, un mijloc de consolare, un mod de a petrece timpul.
Cati oameni oara nu se refugiaza in mancare atunci cand sunt deprimati? Vedem la televizor imaginea clasica, niste femei dezamagite in dragoste care stau pe canapea cu o caldare de inghetata in brate si lopateaza. Sau oamenii plictisiti. Te plictisesti? Da? Mai mananca ceva, ajuta. In viata mea n`am simtit nevoia sa mananc la nervi sau cand am fost deprimata.
Cand voi avea un copil il voi rasplati sau rasfata in alte feluri. La o plimbare, la un parc de distractii, ii voi cumpara o carte, un joc, etc. Nu sunt pornita intr`o cruciada impotriva dulciurilor dar nici nu il voi santaja cu mancare ca sa fie cuminte sau sa`l rasplatesc cu mancare, ca nu`i caine.
Cred ca in 5-10 ani vom ajunge toti patrati…
multi confunda copilul cu, sa zicem, cainele la a carui dresaj, din cate stiu eu (sa ma corecteze cine stie mai bine), se obisnuieste sa se foloseasca bucatele de mancare.
Eu n-aveam bani de buzunar, mai ales ca faceam naveta intre Uricani si Petrosani ( ma costa aproape 1 milion pe luna). Cand mai reuseam sa salvez niste bani ( mai mergeam cu “mina” si dadeam mai putin) ii puneam deoparte ca sa am si eu sa imi cumpar ceva.
Situatia s-a schimbat, acum un an cand am invatat sa imi castig singur banii si sa imi permit alte chestii. In ultimul an de liceu aproape in fiecare zi imi luam cu niste prieteni o sticla de suc ( cola, prigat, sprite, mountain dew, ce prindeam) si niste covrigi. Fara hamburgeri si chestii de genul….
Parintii mei au avut grija sa nu mananc multe dulciuri sa nu fac diabet(de frica , ca a facut si tata(inainte sa ma “conceapa”) desi eu stiu ca nu e ereditara boala)
Si oricum…nu mai imi plac dulciurile de cativa ani…doar ciocolata(amara).
Tin minte ca am fost o data la bunici si m-am intalnit cu o verisoara care rontaia la o ciocolata(a mancat una intraga)…am ramas WTF??? mie mama imi da maxim 2 dreptunghiuri dinalea mici/zi.
Deci se poate sa iti limitezi copilul.
(+ ca daca ii dai tot mai multe dulciuri devine hiperactiv deci nu prea cred ca scapi de el/ea:))
Părinţii mei nu prea mi-au dat voie să mănânc dulciuri pe vremea lui Ceauşescu (atâtea cât erau, dar şi alea erau nasoale) şi au avut grijă să îmi atragă atenţia întotdeauna că nu e bun excesul. Cred că azi mulţi părinţi vor să compenseze timpul pe care nu îl petrec cu copiii prin bani, dulciuri, rahaturi cu care îi îndoapă.
eu intotdeauna am mancat cate 4-5 patratele de ciocolata de gust, pentru ca asta e scopul dulciurilor, sa gusti, sa savurezi, nu sa te hranesti cu ele.
“asta e scopul dulciurilor, sa gusti, sa savurezi, nu sa te hranesti cu ele.”
Perfect de acord cu chestia asta!!!
Si nu stiu, parca eu am crescut altfel. Strangeam bani pentru reviste auto, pentru caiete, nici macar nu mi-ar fi trecut prin cap sa-mi dau banii primiti de la parinti pe mancare. Veneam acasa unde ma asteptau snitelul facut de mami, o portocala, un ceai si trei patratele de ciocolata – n-aveam nevoie sa ma opresc pe undeva sa-mi iau ceva de rontait.
brontozaurel, tocmai, asa am fost si eu si altii din generatia noastra. la scoala sandwich si un ceai, apoi acasa te astepta mancare buna gatita in casa.
acuma cred ca parintii care isi permit sa dea zilnic bani la copi stau pana tarziu la lucru, nu se gateste in casa, copilul cumpara junk food de banii aia ca doar nu se duce la un fast-food cu mancare gatita (supa/ciorba/felul 2) desi la pret alea sunt mai ieftine si categoric mai bune decat mcdonalds, kfc sau mai stiu eu ce.
cunosc copil in casa in care se gateste (si inca ft bine, am incercat-o si eu
) dar care tot isi ia din banii de buzunar junk food, in ciuda nemultumirii parintilor. si sunt convins ca nu e un caz izolat.
cred ca la mijloc sunt mai multi factori, pe langa parinti. un exemplu ar fi media…